duminică, 14 noiembrie 2010

Frumuseţe pe muchie de tiebreak

Ambele partide din semifinala Mastersului de la Paris 2010 au avut nevoie ca în setul decisiv să se facă departajarea prin tiebreak. În primul meci Robin Soderling a reuşit să câştige în faţa favoritului publicului, Michael Llodra. Al doilea, i-a pus faţă în faţă pe Roger Federer şi pe Gael Monfils. De data asta spectatorii au putut pleca fericiţi de pe arena unde s-a jucat meciul ,întrucât francezul Monfils a reuşit să-l surclaseze pe elveţian, deşi acesta a avut în setul decisiv scorul de 3-0 şi 4-1.
Îmi pare rău să spun, dar Federer nu mi-a dat impresia că era în meci. Părea... în altă parte. Transportat acolo întâmplător folosea racheta corect, fără să facă greşeli foarte mari. Mai scăpa câte o ramă întâmplător, dar ne-am obişnuit cu asta. Când se supăra ne arăta cum biciueşte mingea cu dreapta sa năucitoare. Era el. Dar nu mi-a mai plăcut faţa lui sculpatată, lipsa lui de reacţie... poate doar enervarea pe arbitrul femeie din spatele lui. I-a arătat o privire care voia să spună: "Ce faci femeie? Eu muncesc aici!". E adevărat, dar nu era o minge care să nu poată fi anticipată greşit la viteza aceea. Apoi, a avut la dispoziţie sistemul reluărilor computerizate... şi s-a făcut dreptate! Nu mai era necesară acea privire răutăcioasă, dacă vrei să pari acel ceas elveţia... care nu lasă nimic să iasă la suprafaţă. Dar e şi el om. Cu toate astea nu mi-a plăcut de el. Nu am simţit deloc de la el ceva consistent cu privire la acel meci. Adversarul său mult mai montat în joc, părea mult mai motivat! mai prezent acolo. Când a câştigat penultima minge a stigat chiar un "Allez!". A avut probleme la gât (părea că a dormit rău!), dar s-a concentrat la meci. Deşi ducea mâna acolo după ce termina o minge şi folosea prosopul. Cu toate astea a rămas în joc, a câştigat primul set la tiebreak. L-a ţinut pe Federer în şah în al doilea set... dar eleveţianul a forţat şi a arătat că poate câştiga chiar şi la tiebreak. Apoi în setul al treilea Federer se desprinsese! Dar - ca într-un meci cu Tsonga de mult - a pierdut. Monfils a fost peste el! După ce i-a lua acel break jucătorul numărul doi al lumii... a clacat. Trei ghemuri/game-uri la rând ale francezului şi s-a restabilit egalitatea. Apoi iar au mers cap la cap... iar în tiebreak Federer a fost îngenunchiat. De omul care a arătat mai multă forţă în joc, mai mult curaj, mai multă dăruire, mai multă imaginaţie. Cred că asta a lipsit în jocul lui Federer... imaginaţia. Pare că la vârsta asta... deşi e un jucător bun nu mai are capacitatea să creeze chiar atât de multe situaţii. Sunt convins că ştie foarte multe şi poate face chiar multe. Oricum turneul respectiv nu-i este deloc pe plac. Nu se ştie de ce... nu l-a câştigat niciodată, nu a ajuns niciodată în finală măcar! De multe ori a ieşit foate devreme. Poate că nu se simte bine acolo. Cert este că nu a strălucit! Deloc!
Pe de altă partă Soderling în meciul cu francezul Llodra a arătat că merită să câştige. A anulat francezului câteva mingi de meci... semn că a avut tărie de caracter, că şi-a dorit victoria. Nu i-a tremurat mâna pe rachetă. A făcut şi el gafe. Dar mi se pare că e capabil să câştige Mastersul de la Paris anul acesta! Meciurile au fost aproximativ asemănătoare... deoarece rar s-au pierdut jocuri pe pe serviciul advers... iar setul de cele mai multe ori a fost tranşat la tiebreak. În ambele partide s-a acumulat tensiune pe final, ambele te făceau să trăieşti, să fii acolo. Să speri o dată cu jucătorii şi săte simţi învins. Să spui în gând că nu mai aveai efectiv ce să faci unei mingi: căci au fost lovituri (mai ales din partea lui Monfils) care te lăsau mască. Te gândeşti cu a putut să scoată şi să returneze astfel mingea încât să aibă acea traiectorie... să pice pe tuşă. Să n-o mai poţi scoate. Apoi Federer a dat o minge în fileu... când putea să-l execute cu sânge rece pe Monfils! Soderling nu a ezitat deloc. A fost foarte concentrat până la final. A mai dat şi el rateuri, dar nu în momentele cheie. A trimis şi el în plasă mingea, dar nu când scorul devenea periculos pentru el. A trăit şi el tensiunea pierderii partidei, dar s-a ţinut bine... şi l-a făcut pe adeversar să greşească. A dat şi el duble greşeli... dar a avut şi noroc ca şi adversarul să facă mai multe.
Pe Federer l-a ţinut în viaţă serviciul care a fost bun, chiar foarte bun, dar e nevoie de mai mult ca să câştigi. Mai ales în acea fază a competiţiei! Meciurile pentru cunoscători au fost plăcute pentru că au avut acea tensiune, a avut acele momente în care s-a jucat pe muchie de tiebreak, s-a jucat la limită, care pe care... aproape niciodată nimeni nu s-a desprins decisiv, iar dacă a dat impresia asta s-a recuperat imediat avantajul! Şi a câştigat cel mai bun. La limită, dar cel mai bun. Am simţit că aşa s-a întâmplat. Chiar dacă Llodra a părut egalul lui Soderling - ba poate chiar în unele momente ale primului set i-a fost superior, iar Federer a avut meciul în mână la un moment dat... totuşi Gael Monfils a câştigat pe merit. Meritul este al celor curajoşi. Iar Soderling a fost superior lui Llodra. Aşa am simţit eu... şi nu cred că m-am înşelat.

P.S. risc şi un pronostic: va învinge Soderling. Am să ţin cu el în seara asta!

Update: să nu uităm de revistă! Ideea nr. 2: aici.

ideea 2

Last update: Cum mă aşteptam Robin Soderling l-a învins pe Gael Monfils scor: 6-1, 7-6! Mă aşteptam la asta! Nu la scorul acesta... Bine pa! :)

2 comentarii:

  1. Nu le am cu tenisul de nicio culoare, insa poezia mi-a placut enorm! Versurile astea: "oglinzile de cerneala ieftina / pe hartie proasta" - geniale! Am reusit sa-mi imaginez atatea, ai reusit sa redai atatea lucruri in doar astea doua versuri! Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc pentru comentariu... ca să explic... păi... şi mie cred că îmi plac cam aceleaşi versuri... dar şi finalul şi începutul, care se vrea ambiguu! Mulţumesc încă o dată!

    RăspundețiȘtergere