Era în curte şi am auzit că trec doi vecini pe stradă; unul dintre ei spune celuilalt:
"Dacă vrei să te înscrii în PDL, ai grijă!..." Conversaţia cu pricina evident că a continuat, dar cei doi s-au îndepărtat aşa că nu am prins firul, ci doar acestă frântură care m-a făcut să raţionez în felul următor:
Da, îmi zic... trebuie să ai grijă pentru că nu e chiar un partid. E o structură care se supune unui singur om, Traian Băsescu! Acest individ seamănă foarte bine cu un anume personaj din filmul Training Day, cu poliţistul Alonzo Harris. Băiatul are o vorbă celebră pentru cei care-l deranjează sau îi încurcă în vreun fel treburile: "Vrei acasă sau la pârnaiei?". Cine e nebun să prefere captivitatea? Toţi suntem mai mult sau mai puţin claustrofobi, avem tendinţă să devenim deodată excesiv de religioşi (în sensul că suntem creştini!!) şi nu vrem să avem de-a face cu margarina, nu ne place brusc zeama lungă în care se întâmplă din când în când să găsim şi o bucată de slănină (bineînţeles, dacă nu avem totuşi pe cineva care să ne aducă pachete de acasă - deşi şi aici vom avea probleme cu furtul, confiscatul şi tâlhăria etc.). Ei bine, nu ne plac deloc aceste nemernicii, aceste maltratări ale condiţiei noastre de oameni şi preferăm să răspundem în unanimitate: Acasă, unde-i cald şi bine!!! Alonzo Harris controlează mafia din oraşul său, de fapt e capul mafiei şi când e necesar el întoarce armele împotriva unor asociaţi, făcând totuşi ca lucrurile să iasă curat, iar el să fie mereu cel care salvează situaţia.
Aşa face şi Băsescu. Dacă lucrurile nu ies cum vor el imediat apar în presă convorbiri telefonice, săltări de persoane de pe stradă, vine chiar dânsul la televizor la emisiune Naşul şi-l lasă pe Radu Moraru să constate cu superioritate şi automulţumire că: "Traian Băsescu vrea reformarea clasei politice...". Când de fapt preşedintele e pe sistemul: "Vrei acasă sau la pârnaie?". Adică te supui şi mă folosesc de tine, când nu-mi mai eşti de folos s-ar putea să te elimin din schemă ca pe o variabilă oarecare, dacă eşti împotrivă faci cunoştinţă puţin cu presiunea publică a jurnaliştilor care practic vor sări pe tine (că ce să facă? adică ăsta e subiect de dezbătut, cu multe implicaţii conexe: corupţia sistemului (în paranteză fie spus: care, încă (subliniez acest cuvânt), nu a fost reformat de către ilustrul Băsescu, dar poate că până la final ne vom da şi noi seama că el a vrut, dar nu a putut: pentru că nici măcar cei din PDL nu l-au ajutata la asta - haide bre, că prea ne iei de proşti!!), justiţie defectuasă, show până la urmă că la asta se ajunge). Şi preferi să te cuminţeşti şi să faci întocmai şi la timp ce spune maestrul tuturor trucurilor politice.
Numai că cine a văzut filmul Trainind Day ştie că sistemul acesta al tupeului absolut nu funcţionează la nesfârşit. Bine, aici e totuşi: "Bucureşti nu New Your, nu L.A./Aici e România, nu e U.S.A./Nu dolari, aici suntem plătiţi în lei..." şi deci nu se ştie. Am fost un popor care mereu a stat cam în genunchi în faţa tuturor şi cred că genetic avem această tendinţă din înţelepciunea populară: "Capul plecat sabia nu-l taie". Deci nu ştiu dacă avem un om care, la fel ca Jake Hoyt, să zică: "Ce-ai făcut mă? Ai vrut să scapi de mine? Da?" şi să meargă la el acasă, să-l ia din pat şi să constate că nimeni din cei din "gaşca" lui Alonzo nu intervine pentru el decât la început... Apoi toţi îşi dau seama că până la urmă de ce să se supună toţi când prietenul Alonzo are mâinile pătate de sânge mai mult decât toţi cei prezenţi acolo?
Problema noastră e că nu avem un om care să nu poată fi şantajabil care să-i facă faţă cu adevărat lui Traian Băsescu, pentru că el i-a lăsat să fie lacomi pe cei din partidul său (şi nu numai din partidul său, sunt convins), tocmai pentru ca acum să le dea peste nas cu asta, pentru că el a fost chiar votat şi legitimat de o majoritate!!! Şi peste astea nu se poate trece uşor! Ne trebuie şi nou un om care să fi stat la aceeaşi masă cu preşedintele, să fi încercat şi el senzaţia răului, să-l fi gustat şi el... ca apoi să se întoarcă cu hotărâre împotriva lui.
Cred că e totuşi greşit, dacă l-a gustat... opinia publică va spune că e un nenorocit şi oricât ar încerca el să vorbească maşina de campanie a Băsescului va toca mărunt orice amănunt. Nu înţeleg totuşi cum de acest personaj pare mereu că el nu a făcut nimic (a ajuns chiar la umilinţa de a primi să-i fie plătită maşina de către soţia sa), că el e mereu împotriva celor răi, deşi chiar el îi aşază în funcţii pe cei răi... Adică nu vreau alt corupt acolo, dar sunt convins că unul care nu ştie sistemul deloc va fi jucat în picioare de ceilalţi care sunt ca hienele după pradă!
"Dacă vrei să te înscrii în PDL, ai grijă!..." Conversaţia cu pricina evident că a continuat, dar cei doi s-au îndepărtat aşa că nu am prins firul, ci doar acestă frântură care m-a făcut să raţionez în felul următor:
Da, îmi zic... trebuie să ai grijă pentru că nu e chiar un partid. E o structură care se supune unui singur om, Traian Băsescu! Acest individ seamănă foarte bine cu un anume personaj din filmul Training Day, cu poliţistul Alonzo Harris. Băiatul are o vorbă celebră pentru cei care-l deranjează sau îi încurcă în vreun fel treburile: "Vrei acasă sau la pârnaiei?". Cine e nebun să prefere captivitatea? Toţi suntem mai mult sau mai puţin claustrofobi, avem tendinţă să devenim deodată excesiv de religioşi (în sensul că suntem creştini!!) şi nu vrem să avem de-a face cu margarina, nu ne place brusc zeama lungă în care se întâmplă din când în când să găsim şi o bucată de slănină (bineînţeles, dacă nu avem totuşi pe cineva care să ne aducă pachete de acasă - deşi şi aici vom avea probleme cu furtul, confiscatul şi tâlhăria etc.). Ei bine, nu ne plac deloc aceste nemernicii, aceste maltratări ale condiţiei noastre de oameni şi preferăm să răspundem în unanimitate: Acasă, unde-i cald şi bine!!! Alonzo Harris controlează mafia din oraşul său, de fapt e capul mafiei şi când e necesar el întoarce armele împotriva unor asociaţi, făcând totuşi ca lucrurile să iasă curat, iar el să fie mereu cel care salvează situaţia.
Aşa face şi Băsescu. Dacă lucrurile nu ies cum vor el imediat apar în presă convorbiri telefonice, săltări de persoane de pe stradă, vine chiar dânsul la televizor la emisiune Naşul şi-l lasă pe Radu Moraru să constate cu superioritate şi automulţumire că: "Traian Băsescu vrea reformarea clasei politice...". Când de fapt preşedintele e pe sistemul: "Vrei acasă sau la pârnaie?". Adică te supui şi mă folosesc de tine, când nu-mi mai eşti de folos s-ar putea să te elimin din schemă ca pe o variabilă oarecare, dacă eşti împotrivă faci cunoştinţă puţin cu presiunea publică a jurnaliştilor care practic vor sări pe tine (că ce să facă? adică ăsta e subiect de dezbătut, cu multe implicaţii conexe: corupţia sistemului (în paranteză fie spus: care, încă (subliniez acest cuvânt), nu a fost reformat de către ilustrul Băsescu, dar poate că până la final ne vom da şi noi seama că el a vrut, dar nu a putut: pentru că nici măcar cei din PDL nu l-au ajutata la asta - haide bre, că prea ne iei de proşti!!), justiţie defectuasă, show până la urmă că la asta se ajunge). Şi preferi să te cuminţeşti şi să faci întocmai şi la timp ce spune maestrul tuturor trucurilor politice.
Numai că cine a văzut filmul Trainind Day ştie că sistemul acesta al tupeului absolut nu funcţionează la nesfârşit. Bine, aici e totuşi: "Bucureşti nu New Your, nu L.A./Aici e România, nu e U.S.A./Nu dolari, aici suntem plătiţi în lei..." şi deci nu se ştie. Am fost un popor care mereu a stat cam în genunchi în faţa tuturor şi cred că genetic avem această tendinţă din înţelepciunea populară: "Capul plecat sabia nu-l taie". Deci nu ştiu dacă avem un om care, la fel ca Jake Hoyt, să zică: "Ce-ai făcut mă? Ai vrut să scapi de mine? Da?" şi să meargă la el acasă, să-l ia din pat şi să constate că nimeni din cei din "gaşca" lui Alonzo nu intervine pentru el decât la început... Apoi toţi îşi dau seama că până la urmă de ce să se supună toţi când prietenul Alonzo are mâinile pătate de sânge mai mult decât toţi cei prezenţi acolo?
Problema noastră e că nu avem un om care să nu poată fi şantajabil care să-i facă faţă cu adevărat lui Traian Băsescu, pentru că el i-a lăsat să fie lacomi pe cei din partidul său (şi nu numai din partidul său, sunt convins), tocmai pentru ca acum să le dea peste nas cu asta, pentru că el a fost chiar votat şi legitimat de o majoritate!!! Şi peste astea nu se poate trece uşor! Ne trebuie şi nou un om care să fi stat la aceeaşi masă cu preşedintele, să fi încercat şi el senzaţia răului, să-l fi gustat şi el... ca apoi să se întoarcă cu hotărâre împotriva lui.
Cred că e totuşi greşit, dacă l-a gustat... opinia publică va spune că e un nenorocit şi oricât ar încerca el să vorbească maşina de campanie a Băsescului va toca mărunt orice amănunt. Nu înţeleg totuşi cum de acest personaj pare mereu că el nu a făcut nimic (a ajuns chiar la umilinţa de a primi să-i fie plătită maşina de către soţia sa), că el e mereu împotriva celor răi, deşi chiar el îi aşază în funcţii pe cei răi... Adică nu vreau alt corupt acolo, dar sunt convins că unul care nu ştie sistemul deloc va fi jucat în picioare de ceilalţi care sunt ca hienele după pradă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu