marți, 30 martie 2010

Feţele proştilor pe toate cardurile

Lume, lume... de lunea trecută tot vreau să fac postarea asta, dar am zis să nu mă fac vinovat de reclamă! Şi cum vă spuneam: au venit lunea trecută două reprezentante ale BRD la facultate la noi şi ne-au prezentat noua ofertă BRD. Nu, nu vă dau bani mai mulţi cu dobânzi mai mici, nu or să vă repare nici chiuveta dacă s-a spart ţeava, nu... nici nu or să îmbunătăţească nivelul de trai sau măcar să reglementaze odată pentru totdeauna... nu, nu, nu! Nimic din toate astea!
Domnişoarele respective au venit să ne spună (nouă studenţilor) faptul că putem avea portretul propriu pe card. Şi vă rezum de ce: cică suntem unici (asta a devenit deja pleonasm!) şi toate lucrurile care ne aparţin trebuiesc personalizate (adică le oferim şi lor aura asta de unicitate). Şi încheiau cu: "Pentru că poţi fi în pas cu moda chiar şi când este vorba de propriul card." Adevărul este că e important să fii în pas cu moda chiar şi când vine vorba de card, că dacă e alb e fără personalitate! nu te reprezintă deloc, nu vorbeşte despre tine!
Întreb şi eu aşa: dar dacă eşti mediocru se vede pe card? Dacă vorbeşte despre tine nu există riscul ca şi în cazul modului în care te îmbraci să vorbeacă despre tine la modul negativ? Ba sigur că da... dar asta nu contează, contează să te reprezinte, nu-i aşa?
Din punctul meu de vedere: ce importanţă are dacă un card e în dungi, e alb sau are poza mea pe el? De ce să fie asta ceva atât de special? Mie mi se pare mai interesant să te lauzi lumii cu suma de pe card, nu cu 0 lei şi 0 bani şi să spui am card personalizat. Că tot muritor de foame te numeşti! dar cum în momentul de faţă nu contează neapărat calitatea sau forma, ci modul cum e ambalat serviciul, produsul sau eu mai ştiu ce... se mizează pe asta. Inutil zic eu, pentru că nu suntem aşa de civilizaţi încât să ne permitem să punem aşa mare preţ pe moda asta în timp ce o ducem cam prost... Moda se impune când există prosperitate, în sărăcie nu e decât o caricatură pentru că e eftină şi de suprafaţă.
Aş fi înţeles demersul (dar nu m-aş fi entuziazmat) dacă trăiam într-o ţară cu un nivel de trai foarte ridicat şi nu mai ştiam cum să le luăm banii oamenilor. Adică să fie plictisiţi oamenii că deja au detoate... şi practic s-au săturat şi de ce au. Şi astfel le dădeam un motiv să pară că e ceva nou, dar asta nu e neapărat. Pentru că un card poate fi personalizat şi în alt mod decât cel indicat de cei de la BRD! Dar asta nu e aşa important, oricum nu se ţine cont de context... şi chiar de ar fi tinerii chiar aşa de inovativi, eu tot nu cred că are să prindă această modă. Pentru că trăim în aceeaşi ţară... Şi nu e de aşa ceva pe aici...

iată ce-mi arăta mie o colegă pe holurile facultăţii

marți, 2 martie 2010

de vorbă cu mine însumi... despre ploaie...

Într-o cameră, uitându-se pe fereastră, auzind focul trosnind în sobă şi glasul care-i vorbeşte despre ploaie... aude ceasul – pendulul ce bate miezul nopţii şi-l priveşte vag plictisit... îi place lemnul fin din care este confecţionat. Trebuie să coboare şi să se întâlneacă cu... Şi totuşi ploua şi el se simţea singur:
- Ascultă!
- Ce să ascult? (se trezeşte răspunzându-şi)
- Taci şi ascultă! Ascultă ploaia...
- La naiba, ce tot spui acolo? Ploaia nu vorbeşte!
- Corectă observaţie... dar ai încercat s-o asculţi cu adevărat? I-ai auzit muzica? E ca un plâns al naturii. Aşa cum în noi se strâng sentimentele – care ieşind la iveală arată ca o ploaie, de diferite forme, uneori cu fulgere, alteori mai liniştită – aşa şi în cer se strâng norii şi natura se descarcă astfel...
- Dar, ştii tu, toate astea au cauze bine definite: un circuit al apei în natură, vaporizare, condensare, ciocnirea unor particule negative cu cele pozitive sau tot soiul de astfel de fenomene!
- Aşa este! Dar şi lacrimile au o latură bine definită: aceea că provin din glandele lacrimare, dar ai văzut în fiecare zi oameni cu lacrimi în ochi? Nu ai simţit niciodată că lacrimile tale au gustul amar, deşi dacă stai să revezi chimia ele sunt doar sărate? Ele sunt determinate doar de anumite stări: bucurie sau tristeţe... durere... emoţii! Aşa se întâmplă şi în natură!

P.S. Omul ce fiinţă suspectă! Îşi crează mituri pe care nu le respectă, căutând mereu certitudini!